Author Archive

3 sisteme corupte: educație, alimentație, sănătate

Cred că oamenii sunt singura specie de animale care nu știe ce să mănânce și nici nu face eforturi să afle – mâncam laptele altor animale, mâncam carne deși nu suntem carnivori, mâncăm în majoritatea timpului gătit, lipsind astfel hrana de vitamine si enzime – apoi luam pastile și suplimente cu zeci de efecte secundare, multe dintre ele, mai periculoase decât bolile pe care le previn sau le tratează.

Sistemul convențional de sănătate tratează efectele bolilor, dar nu cauzele producerii lor. Remediile naturiste sunt performante și nu au efecte secundare, dar nu investim nici timp, nici bani în catalogarea și folosirea lor pe scară largă, pentru că nu pot fi patentate așa cum sunt medicamentele.

Un alt aspect important este prevenția bolilor. Ea economisește timp, bani și suferință. O schimbare necesară în acest sens la nivelul societății ar putea începe prin educație! Prevenția produce șomeri și pierderi financiare mari pentru sistemul actual de sănătate bazat pe pastile și injecții. Dacă medicamentele lor nu ar mai fi vândute, cercetările lor ar rămâne fără surse de finanțare. Sistemul convențional de sănătate este o afacere mare, privată.

Adoptarea unui stil de viață sănătos este modalitatea de prevenire a bolilor. Un stil de viață sănătos se bazează în principal pe o alimentație corectă, prin care hrana este și medicament. Suntem creați cu sisteme de apărare și regenerare capabile să ne mențină în viață, dar avem nevoie de hrană care să susțină aceste sisteme și nu una toxică capabilă să ne îmbolnăvească.

Goana după profit creează monștri și toate sistemele au fost acaparate de aceștia. Alimentația publică trebuie să fie stâlpul sănătății societății, însă putem observa că avem o societate destul de bolnavă și sensibilă. Acest lucru a putut fi posibil datorită faptului că nu știm ce, cât și cum să mâncăm, că am ridicat sistemul actual de sănătate la rang de zeitate, dar și a alterării proprietăților curative ale alimentelor prin industrializarea acestora.

Fructele și legumele realizate în sistem tradițional cresc lent, în cantități mici și sunt afectate cel puțin vizual, de dăunători, însă acestea reprezintă hrana echilibrată în vitamine, enzime și minerale de care oamenii au nevoie pentru a fi sănătoși. Treptat acestea au fost înlocuite de imitații ce tind spre perfecțiune cel puțin vizual, realizate în sistem industrial, având capacități curative scăzute și de cele mai multe ori fiind chiar toxice. Fructele realizate în sistem industrial cresc mult mai repede și sunt mult mai sensibile în fața dăunătorilor. De aceea sunt utilizate cantități mari de substanțe toxice pentru a ține dăunătorii la distanță. Cele mai multe substanțe sunt toxice și pentru noi, dar totul este trecut cu vederea în goana după profit, deoarece aceeași firmă care vinde pesticide vinde și medicamente.

O plantă crescută sălbatic în câmp trebuie să lupte pentru existența ei cu arșița soarelui, diferențe de temperatură dinte zi și noapte, secetă, ploi abundente, grindină, vânturi puternice și foarte mulți dăunători. Ea trebuie să extragă mineralele din pământ și să le transforme în substanțe organice. Florile acesteia trebuie să atragă insectele polenizatoare, făcând astfel transferul de informații genetice cu alte plante similare. De la o generație la alta plantele devin din ce în ce mai rezistente și mai adaptate la condițiile de mediu. Fructele lor ajunse la maturitate devenind comestibile sunt mâncate de animale și astfel se răspândesc semințele la distanțe mari. În alte cazuri semințele sunt purtate de vânt. Acesta este modelul natural prin care plantele reușesc să supraviețuiască. Drept recompensă că le ajuți să se înmulțească ele îți oferă sănătate printr-un raport echilibrat de vitamine, enzime și minerale organice și în unele cazuri substanțe menite să distrugă paraziții tăi (usturoi) sau chiar celulele tale dereglate (B17 aflat în sâmburi), să-ți mobilizeze sistemul imunitar (hrean) sau să îmbunătățească sistemul neurologic (cânepa).

Nu poți să te bucuri de viață dacă ești bolnav, de aceea vă rog să faceți tot ce vă stă în putință pentru a fi sănătoși. Ne naștem cu instincte puternice, dar reușim cu prisosință să ni le anulăm, iar obișnuința este a doua mamă a naturii. Acum este momentul să ne întoarcem spre natură. Natura este minunată! Este nevoie să o cunoaștem, să o înțelegem și să o protejăm, pentru că și noi facem parte din ea. Dacă nu iubim natura, înseamnă că nu ne iubim pe noi!

Preluat: http://atlasuldesanatate.ro/educatie-alimentatie-sanatate/

P.S.

Nu poți să riști când este în joc sănătatea ta, de aceea recomand evitarea magazinelor și realizarea microfermelor în sistem tradițional!

Observi un element comun celor 3 sisteme? Toate au sistemul financiar la bază, pentru că și cel politic care le poate reglementa este corupt tot de cel financiar. Cine are banii face regulile!

Schimbarea

Alacul, de 18 ori mai valoroas decât grâul

Acest articol este preluat de la https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/agrotehnica/3618-alacul-sau-planta-inger-de-18-ori-mai-valoroasa-decat-graul.html

Alacul (Triticum monococcum), o rudă îndepărtată a grâului, ținută nejustificat de mult în conul de umbră al uitării, ar putea deveni o cultură de nișă prețioasă, pentru că prețul de valorificare sfidează de departe mult iubitul grâu comun.

La finele anului trecut, un fermier teleormănean, care se consideră dac până în cea mai intimă fibră a ființei lui, mi-a pus în palmă câteva semințe de alac. Suficient cât să îmi stârnească interesul pentru a vorbi pe această temă. Discuția despre planta a cărei istorie se pierde în timp a prins repede contur. Costică I. Gheorghe, căci despre el este vorba, spunea că Triticum monococcum, o combinație între grâul spelta și cel obișnuit, este o specie cultivată din timpuri preistorice, iar descoperirile de la Schela Cladovei, județul Mehedinți, i-au demonstrat prezența pe teritoriul României încă de acum 10.000 de ani. Legendele spun că valoarea acestei plante a fost unul dintre motivele pentru care romanii au venit în Dacia. Să fi fost așa, nu știm. Însă interesul cu care pământul românesc și roadele sale sunt vânate chiar și în zilele noastre mă face să cred că nimic nu s-a schimbat. Deși este o cereală păioasă care face parte din familia gramineelor, la fel ca și grâul comun (Triticum vulgare), alacul se deosebește de ruda sa prin faptul că are un singur bob în spiculeț, învelit strâns în palee. Boabele sale rămân în acest înveliș chiar și după treierat, ceea ce face ca făina să fie mai bogată în carotenoizi și să aibă o culoare galben închis. Totuși, conținutul scăzut de gluten și aportul mare de elemente nutritive nu l-au adus în atenția marilor fermieri. Într-o industrie axată pe producție, recolta unei plante străvechi, cum este alacul (circa 2.000 kg/ha), ar părea rușinoasă în fața soiurilor de grâu care ating chiar și 16 t/ha. Așadar, cantitatea oferită pare să fie punctul slab, dar contrabalansează prin calitate, rezistență la boli și schimbările de temperatură. „Alacul are un pai foarte robust, nu se culcă și lasă terenul curat, fără buruieni.

În plus, se spune că acolo unde l-ai cultivat nu vei avea parte de grindină, fiind considerată o plantă protectoare și pentru culturile din jurul ei. Să ne gândim că această plantă a fost adusă de îngeri, după cum se spune în popor“, își începea discuția foarte convingător Costică I. Gheorghe. Un alt argument care dă valoare acestei plante este prețul cu care este valorificată. Un kilogram de făină din alac se vinde pe Internet cu 36 lei, un preț fabulos, față de 2 lei/kg, cât se obține pe făina albă de grâu.

Îl ascultam cât vorbea, dar uitându-mă atent la semințele care se rostogoleau în palma mea. Obiceiul de a dărui semințe celor cu care Costică I. Gheorghe se întâlnea m-a uimit. Dar am primit și o justificare. „Eu le dau gratuit, pentru că asta este legea nescrisă a pământului – pui un hectar, 50 ari îți ajung ție și familiei tale, restul îl dai prietenilor. Ofer gratuit oamenilor această sămânță în cantități mici, nu cât ați primit dumneavoastră, ci pentru 1.000 mp, ca fiecare să cultive această plantă și să o înmulțească.“

Tipul de agricultură pe care o practică și filosofia de viață a acestui fermier parcă nu rezonează deloc cu lumea modernă în care trăim. Dar, l-am ascultat în continuare, pentru că esența spuselor lui vin din bunul simț al românului de altădată. „An de an, pe cei 5.000 mp pe care îi am, cultiv cartofi și alte legume necesare consumului familial. Nu cumpăr nimic de la piață. Uleiul, de in, de nucă, de dovleac, mi-l fac singur, cu ajutorul unui prieten care are presă la rece. Îmi produc singur semințele de legume și când strâng producția toată lumea se miră ce gust deosebit au. Surplusul care îmi rămâne din producție îl valorific în Alexandria. În perioada de vară, zilnic vând de 800-1.000 de lei. Am învățat să îmi tratez legumele împotriva dăunătorilor folosind remedii naturale. Varza o tratez împotriva musculiței cu infuzie de pelin sau copili de roșii. Dacă solul nu mai este bombardat cu îngrășăminte chimice, începe să fie sănătos și apar râmele. Pe 1.000 mp râmele înlocuiesc munca a trei grădinari timp de un an. Să nu uităm că tot solul trece prin stomacul râmelor. O râmă lasă 600 g de humus/mp“, explică fermierul.

Cu o asemenea viziune despre agricultură și viață, în general, nu am ezitat să-l întreb cum vede totuși viitorul sectorului pe care îl iubește atât de mult. Iată și răspunsul, scurt și la obiect: „Agricultura românească va fi din ce în ce mai căutată. Aleșii poporului ar trebui să facă alte legi, să nu mai fie ca până acum. Să fie conștienți de valoarea pământului românesc care ar putea să ne aducă în rândul țărilor bogate.“

„În mod normal semințele de alac se plantează până pe 10 decembrie, nu se folosesc îngrășăminte, ierbicide, niciun fel de tratament, iar producția ajunge la 2 t/ha. Densitatea la însămânțare este de 170-200 kg/ha și se poate face mecanizat sau pe suprafețe mici, manual, așa cum fac și eu. Recoltarea se face la 25 iulie. Făina obținută din alac se vinde la un preț foarte bun, deci se pot face bani. Vă dați seama ce înseamnă acest preț față de cât se obține pe grâul obișnuit. Mi-aș dori să se înființeze mai multe cooperative, iar oamenii să nu mai cultive un hectar de grâu pe care să primească 50 de bani/kg sau 700 kg de grâu dacă au pământul dat în arendă, ci pe suprafața de 10.000 mp să cultive 25 ari cu alac (atât cât consumă o familie), iar restul să îl poată cultiva cu alte plante“, își prezenta fermierul pledoaria pentru această cultură.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 26-27

Schimbarea

Cânepa, planta minune, curăța solul de contaminanți radioactivi și metalele grele redând fertilitatea acestuia

Acest articol este preluat de la romaniaecologica.ro

O plantă numită cânepă (Cannabis sativa), cunoscută ca fiind o prețioasă resursă pentru obținerea țesăturilor, hârtiei și a combustibilului, se pare că ar avea proprietăți mult mai subtile și uimitoare: ea poate curăța solul de contaminanți radioactivi și metalele grele (în special cesiu și cadmiu), redând astfel fertilitatea acestuia.

Tehnologia de decontaminare a solului cu ajutorul cânepii este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de fitoremediere (remediere cu ajutorul plantelor). Practic, rădăcinile cânepii pătrund adânc în solul contaminat absorbind substanțele chimice dăunătoare, pe care le depozitează în frunze şi tulpini. Ulterior recoltării, cânepa respectivă va fi utilizată drept combustibil, ca și termoizolant în construcții, sau pentru producția hârtiei.

Cea mai faimoasă utilizare a cânepei este cea din cazul dezastrului produs de accidentul nuclear de la Cernobîl (Ucraina). Terenurile aferente acestor locații au fost cultivate pentru o lungă perioadă de timp cu suprafețe întinse de cânepă, în scopul decontaminării. Mai mult decât atât, cânepa este o plantă ușor de cultivat, rezistentă la secetă, cu creștere rapidă, suprimă buruienile, îmbunătățește structura solului și produce cantități mari de oxigen.

sursa: rxleaf.com

Schimbarea

Land grabbing sau cum se fac cuceririle în zilele noastre

Schimbarea

Disparitia albinelor, un dezastru pentru omenire

Schimbarea

Cânepa românească nu este drog, este bogăție neexploatată

Acest articol este preluat de la trezirealarealitate.ro

Cânepa românească are un conţinut foarte scăzut în substanţă halucinogenă

Fără nici un sprijin din partea autorităților, cânepa a devenit o ”cenușăreasă” a agriculturii românești, pusă la zid, din ignoranță, din cauza asimilării plantei tehnice cu cânepa indiană, din care se obține cannabisul. O femeie originară din Sălaj luptă de mai mulți ani să le deschidă românilor ochii cu privire la potențialul extraordinar, neexploatat însă, pe care îl are cânepa românească.

Este vorba despre Leontina Prodan, un designer timișean care a înființat în gospodăria casei părintești din Gâlgău Almașului o cultură de cânepă. Cadrul oferit de bătrâna casă și de ograda cultivată cu cânepă va găzdui, în 6 august, prima ediție a ”Zilei Cânepei”, un eveniment care își propune să transmită mesajul: ”Cânepa românească nu este drog, este bogăție neexploatată”.

”Îl aștept la Gâlgău Almașului, la Ziua Cânepei, pe Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, pe specialiști din domeniu din Cluj. Va fi aici și Alina Varadi, cea care a construit la Cluj o casă terapeutică. Trupa Ad Hoc și-a anunțat, de asemenea, participarea. Vreau să-i invit și pe cei de la Poliție – Crimă Organizată, Direcția Agricolă, Prefectură, să înțeleagă cu toții că, după cum tot spun, cânepa românească nu este drog!”, spune Leontina Prodan.

Istoria declinului unei industrii

Până în 1989, România ocupa locul I în Europa la cultura inului şi a cânepei şi locul IV în lume. Se cultivau aproximativ 75.000 de hectare de in şi 49.000 de hectare de cânepă. În directă legătură cu aceste culturi, nu exista, practic, județ în care să nu existe cel puțin o topitorie de in și cânepă și măcar o fabrică integrată de fibre. Astăzi, toate acestea au dispărut, deși fibrele naturale sunt în trend. Le importăm, însă, de la alții.

Potrivit Leontinei Prodan, în această situație s-a ajuns și pentru că, imediat după Revoluție, statul român nu a susținut deloc cultura plantelor tehnice, cu atât mai puțin după intrarea în UE. Cânepa este ocolită și pentru că este asociată, din ignoranță, cu cânepa indiană, din care se obține hașișul.

Substanţa halucinogenă din cannabis indica, tetrahidrocannabinolul, este în proporţie cuprinsă între 5 şi 20 la sută. În cannabis textila, cea pe care o cultivăm noi, acest conţinut de substanţă halucinogenă ajunge la ce mult 0.01 – 0,02 la sută. Singurul efect pe care îl provoacă această cânepă românească este diareea! Toate spectacolele din presă pe această temă nu sunt altceva decât… spectacole”, spune ea.

Cânepa românească are zeci de întrebuințări

Chiar dacă este mai cunoscută întrebuințarea ei în obținerea fibrelor textile, cânepa are o mulțime de alte posibilități de valorificare. Frunzele sunt folosite în medicina naturistă, din semințe se face ulei care conţine acizi graşi omega 6 şi omega 3 în raportul 3:1, considerat esenţial pentru organism, iar partea lemnoasă a plantei, numită puzderie (popular „pozderii”), are o putere calorică de trei ori mai mare decât lemnul şi poate fi folosită în construcții și chiar şi în zootehnie (absoarbe mirosul de urină iar apoi, împreună cu gunoiul de grajd, formează compostul perfect pentru ciuperci).

Schimbarea

Tu ce scuză ai ca să nu fii sănătos?

Trăim pe un pământ al făgăduinței, cu toate formele de relief, unde sorele este blând, iar apa vine din cer fără ca noi să facem ceva. Aici trăiesc cele mai sănătoase plante, fără a avea nevoie de tratamente speciale. Cu ele poate fi hrănită populația întregului continent și poate chiar mai bine de atât. Tu ce scuza ai pentru a te preface că trăiești în zona arctică sau în deșert?

De ce mănânci ceva conservat când ai mâncare proaspăta aproape tot timpul anului?

De ce mănânci fructe și legume aduse de la mii de km distanță, când tu ai la câțiva pași de tine cele mai bune surse de vitamine, minerale si enzime, fără pesticide, fungicide și fertilizatori?

De ce mănânci ceea ce alții produc în laborator, deoarece nu au sol fertile și nici climă favorabilă, când tu ai produse naturale, de la plante cu rădăcinile adânc înfipte în sol și frunzele întinse spre înaltul cerului și mângâiate de razele blânde ale soarelui?

De ce sacrifici animale și le mănânci precum eschimoșii tot timpul anului, iar perioada de post pentru tine reprezintă un chin, o suferință dulce alinată de produse artificiale? Aici ai și alte opțiuni!

De ce mănânci produse lactate de parcă ai fi pe înaltul munților, lipsit tot timpul anului de orice alta posibilitate?

De ce, de ce, de ce…???

Numai cine nu caută nu găsește o soluție. Scuze pot fi găsite ușor, însă scuzele nu te vor ajuta să realizezi ceea ce dorești. Nimic măreț nu se poate realiza fără sacrificii. În general, cei care le fac frecvent nu se vaită și nu se laudă cu asta. Invidioșii văd doar rezultatele.

Schimbarea

Drumul lung al alimentelor

Majoritatea fructelor și legumelor trec prin mai multe mâini înainte de a ajunge în piețe. De multe ori mărfurile sunt amestecate și revândute. Astfel se pierde controlul calității acestora.

În lungul lanț trofic mai mult au de câștigat cei care desfășoară activități comerciale decât producătorul însuși.

Deși legumele sunt ieftine au valori nutriționale mari și sunt benefice sănătății noastre. Cu toate acestea sunt neglijate de consumatori în favoarea produselor de origine animală. Dacă bunicii noștri aveau parte de carne doar la sărbători, având o alimentație preponderent vegetală, acum lucrurile stau exact invers, din nefericire.

Prețul rușinos de mic al fructelor și legumelor autohtone în comparație cu celelalte produse alimentare, interesul redus pentru acestea, lipsa de cunoștințe în domeniul agricol ale cumpărătorilor, înființarea lanțurilor de magazine cu standarde și acționariat străin a condus la nevoia producătorilor autohtoni de a căuta soluții în vederea maximizării profitului lor. O parte din pierderi au fost acoperite de utilizarea în exces a insecticidelor, fungicidelor, pesticidelor…  O altă parte a fost acoperită de realizarea de noi soiuri mai rezistente și mai frumoase. De asemenea, introducerea fertilizării chimice în exces a crescut producția, dar nu și calitatea produselor. Treptat soiurile vechi, cu valori nutriționale și calități terapeutice de excepție, au dispărut. Cumpărătorii sunt complici la acest genocid alături de producători, pentru că au cumpărat și continuă să cumpere pentru aspect și mai puțin pentru gust și miros. Dacă ei ar fi cerut produse de calitate această transformare masivă nu s-ar fi putut realiza. Acum este din ce în ce mai greu să găsești produse de calitate, astfel devine dificil să le mai poți compara.

Uneori producătorii au norocul de a vinde cantități mari intermediarilor, bucurându-se că au economisit timp prețios și se pot ocupa de următoarele recolte. Intermediarul vinde la piețele angro scoțând un profit frumușel într-un timp scurt. De aici intervine comerciantul din piață, care numai producător nu este și care își „completează” cu ce i se pare că „va merge bine piața”. Apoi apari tu, orășeanul cu bani, șobolanul de birou, consumatorul naiv, care nu știe de unde provine produsul și nici nu știe la ce riscuri se expune. De multe ori este mai sănătos să mănânci o costiță decât o salată inundată cu cine știe ce substanțe toxice.

Totul pleacă de la educaţie! Educaţia trebuie făcută încă din primul an, acasă! Fiţi buni! Puterea exemplului este inimaginabilă.

Dragi prieteni, hai să fim cumpărători inteligenți și să promovăm puținele produse autohtone de calitate care ne-au mai rămas.

Alegeți înțelept!

Schimbarea

Profitul creează monștrii

Sunt domenii, cum sunt sănătatea, educația, alimentația, din care nu ar fi trebuit să se facă profit niciodată pentru a se păstra calitatea acestora.

Totul pleacă de la mâncare și de la lipsa noastră de cunoaștere și înțelegere. Semințele hibride nu sunt mai bune decât cele ale plantelor sălbatice, ci dimpotrivă.

  • Plantele sălbatice au suferit selecții naturale. Plantele produse din semințe hibride (selecții artificiale) creează dependență de furnizorul de materie genetică, deoarece plantele provenite din acestea nu produc semințe fertile.
  • Plantele sălbatice oferă o varietate crescută de soiuri. Cele hibride oferă omogenitate.
  • Plantele sălbatice sunt mai rezistente la dăunători decât cele hibride, caz în care sunt folosite cantități mari de pesticide pe „plantațiile viitorului”.
  • Plantele sălbatice s-au adaptat solului și climei specifice locului unde au crescut, nu au nevoie de prea multă apă, nu au nevoie de fertilizatori. Semințele hibride sunt distribuite pe arii largi neținând cont de sol, climă și forme de relief. Acestea din urmă au nevoie de irigare suplimentară și de fertilizatori care împreună cu pesticidele folosite le transformă în alimente nocive.

Companiile care produc semințele hibride fac profituri uriașe an de an datorită dependenței de aceste semințe, dar și datorită faptului că tot ele furnizează și pesticide și fertilizatori. Dar nu se opresc aici; tot aceste companii produc și medicamente.

Aceste companii fac să scadă calitatea vieții și totodată să crească prețul ei. Aceste companii produc vaccinuri despre care se știe că pot provoca la copii autismul și sindromul ADHD. Și tot ele produc antidepresivele utilizate îndeosebi de copiii diagnosticați cu sindromul ADHD.

Plusul de producție pe care-l laudă atât de mult aceste companii, dar și unii fermieri sunt sigur depășite de costurile datorate pesticidelor, fertilizatorilor, vaccinurilor, antidepresivelor și altor medicamente de care nu am fi avut nevoie dacă oamenii nu ar fi intervenit în ciclul natural al plantelor. Nu-i așa că profitul omoară?

Orice are un preț. Mai grav este că pentru greșelile noastre și pentru ignoranța noastră vor plăti copii noștri. Petru că sănătatea noastră ar putea fi pusă în pericol, nu ar trebui să se facă profit în domeniile educațional, alimentar și sanitar.

Preluat: atlasuldesanatate.ro

Mai multe informații despre culturile modificate genetic puteți afla din documentarul difuzat de Digi World http://www.digi-world.tv/unde-se-ascunde-gustul

Schimbarea

Mulțumim din inima, Uniune Europeană!

Tu ne-ai învățat cum se taie porcul ca sa nu sufere, cum se fac cârnații fără carne, doar din șorici si E-uri, pâinea cu mult aer, laptele fără gust si miros că, dacă-l bei cu ochii închiși, zici că-i apă.

Tu ne-ai învățat cum se face smântâna cu 12% grăsime. Restul ce-o fi?

Probabil lapte închegat cu cheag ca să nu fie acră si asta explică de ce când o pui in ciorba fierbinte, in loc sa se împrăștie, se coagulează. Nu mai găsești smântână care bătută să devina frișcă. Păi da, acum există frișcă artificială ca spuma de ras.

Tu ne-ai învățat cum se face untul fără miros, cu 25% grăsime (restul ce o fi, săpun?)

Tu ne-ai învățat ca brânza țăranului fiind făcută in condiții neigienice, e toxică, iar a ta e sănătoasă pentru că conține fibre vegetale (ce or fi căutând acolo?) N-are nici miros, nici gust. E ca o cretă udă.

Iți mulțumim că ne aduci mere care nu se strică luni de zile, oricât de lovite ar fi. Ale țăranului au viermi, ale tale nu. Oare de ce? Nu cumva nu sunt mere, ci otrăvuri?

Iți mulțumim că ne-ai învățat țăranii cum se fac roșiile frumoase, fără gust si care scârțâie-n dinți.

Tu ne-ai învățat ca zahărul din sucuri se poate înlocui cu aspartam, un cancerigen mai ales pentru creierul copiilor.

Si câte si mai câte nu ne-ai învățat!

Iți mulțumim

Preluat: www.alternativenews.ro

Schimbarea