Monthly ArchiveSeptember 2019

Alacul, de 18 ori mai valoroas decât grâul

Acest articol este preluat de la https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/agrotehnica/3618-alacul-sau-planta-inger-de-18-ori-mai-valoroasa-decat-graul.html

Alacul (Triticum monococcum), o rudă îndepărtată a grâului, ținută nejustificat de mult în conul de umbră al uitării, ar putea deveni o cultură de nișă prețioasă, pentru că prețul de valorificare sfidează de departe mult iubitul grâu comun.

La finele anului trecut, un fermier teleormănean, care se consideră dac până în cea mai intimă fibră a ființei lui, mi-a pus în palmă câteva semințe de alac. Suficient cât să îmi stârnească interesul pentru a vorbi pe această temă. Discuția despre planta a cărei istorie se pierde în timp a prins repede contur. Costică I. Gheorghe, căci despre el este vorba, spunea că Triticum monococcum, o combinație între grâul spelta și cel obișnuit, este o specie cultivată din timpuri preistorice, iar descoperirile de la Schela Cladovei, județul Mehedinți, i-au demonstrat prezența pe teritoriul României încă de acum 10.000 de ani. Legendele spun că valoarea acestei plante a fost unul dintre motivele pentru care romanii au venit în Dacia. Să fi fost așa, nu știm. Însă interesul cu care pământul românesc și roadele sale sunt vânate chiar și în zilele noastre mă face să cred că nimic nu s-a schimbat. Deși este o cereală păioasă care face parte din familia gramineelor, la fel ca și grâul comun (Triticum vulgare), alacul se deosebește de ruda sa prin faptul că are un singur bob în spiculeț, învelit strâns în palee. Boabele sale rămân în acest înveliș chiar și după treierat, ceea ce face ca făina să fie mai bogată în carotenoizi și să aibă o culoare galben închis. Totuși, conținutul scăzut de gluten și aportul mare de elemente nutritive nu l-au adus în atenția marilor fermieri. Într-o industrie axată pe producție, recolta unei plante străvechi, cum este alacul (circa 2.000 kg/ha), ar părea rușinoasă în fața soiurilor de grâu care ating chiar și 16 t/ha. Așadar, cantitatea oferită pare să fie punctul slab, dar contrabalansează prin calitate, rezistență la boli și schimbările de temperatură. „Alacul are un pai foarte robust, nu se culcă și lasă terenul curat, fără buruieni.

În plus, se spune că acolo unde l-ai cultivat nu vei avea parte de grindină, fiind considerată o plantă protectoare și pentru culturile din jurul ei. Să ne gândim că această plantă a fost adusă de îngeri, după cum se spune în popor“, își începea discuția foarte convingător Costică I. Gheorghe. Un alt argument care dă valoare acestei plante este prețul cu care este valorificată. Un kilogram de făină din alac se vinde pe Internet cu 36 lei, un preț fabulos, față de 2 lei/kg, cât se obține pe făina albă de grâu.

Îl ascultam cât vorbea, dar uitându-mă atent la semințele care se rostogoleau în palma mea. Obiceiul de a dărui semințe celor cu care Costică I. Gheorghe se întâlnea m-a uimit. Dar am primit și o justificare. „Eu le dau gratuit, pentru că asta este legea nescrisă a pământului – pui un hectar, 50 ari îți ajung ție și familiei tale, restul îl dai prietenilor. Ofer gratuit oamenilor această sămânță în cantități mici, nu cât ați primit dumneavoastră, ci pentru 1.000 mp, ca fiecare să cultive această plantă și să o înmulțească.“

Tipul de agricultură pe care o practică și filosofia de viață a acestui fermier parcă nu rezonează deloc cu lumea modernă în care trăim. Dar, l-am ascultat în continuare, pentru că esența spuselor lui vin din bunul simț al românului de altădată. „An de an, pe cei 5.000 mp pe care îi am, cultiv cartofi și alte legume necesare consumului familial. Nu cumpăr nimic de la piață. Uleiul, de in, de nucă, de dovleac, mi-l fac singur, cu ajutorul unui prieten care are presă la rece. Îmi produc singur semințele de legume și când strâng producția toată lumea se miră ce gust deosebit au. Surplusul care îmi rămâne din producție îl valorific în Alexandria. În perioada de vară, zilnic vând de 800-1.000 de lei. Am învățat să îmi tratez legumele împotriva dăunătorilor folosind remedii naturale. Varza o tratez împotriva musculiței cu infuzie de pelin sau copili de roșii. Dacă solul nu mai este bombardat cu îngrășăminte chimice, începe să fie sănătos și apar râmele. Pe 1.000 mp râmele înlocuiesc munca a trei grădinari timp de un an. Să nu uităm că tot solul trece prin stomacul râmelor. O râmă lasă 600 g de humus/mp“, explică fermierul.

Cu o asemenea viziune despre agricultură și viață, în general, nu am ezitat să-l întreb cum vede totuși viitorul sectorului pe care îl iubește atât de mult. Iată și răspunsul, scurt și la obiect: „Agricultura românească va fi din ce în ce mai căutată. Aleșii poporului ar trebui să facă alte legi, să nu mai fie ca până acum. Să fie conștienți de valoarea pământului românesc care ar putea să ne aducă în rândul țărilor bogate.“

„În mod normal semințele de alac se plantează până pe 10 decembrie, nu se folosesc îngrășăminte, ierbicide, niciun fel de tratament, iar producția ajunge la 2 t/ha. Densitatea la însămânțare este de 170-200 kg/ha și se poate face mecanizat sau pe suprafețe mici, manual, așa cum fac și eu. Recoltarea se face la 25 iulie. Făina obținută din alac se vinde la un preț foarte bun, deci se pot face bani. Vă dați seama ce înseamnă acest preț față de cât se obține pe grâul obișnuit. Mi-aș dori să se înființeze mai multe cooperative, iar oamenii să nu mai cultive un hectar de grâu pe care să primească 50 de bani/kg sau 700 kg de grâu dacă au pământul dat în arendă, ci pe suprafața de 10.000 mp să cultive 25 ari cu alac (atât cât consumă o familie), iar restul să îl poată cultiva cu alte plante“, își prezenta fermierul pledoaria pentru această cultură.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 26-27

Cânepa, planta minune, curăța solul de contaminanți radioactivi și metalele grele redând fertilitatea acestuia

Acest articol este preluat de la romaniaecologica.ro

O plantă numită cânepă (Cannabis sativa), cunoscută ca fiind o prețioasă resursă pentru obținerea țesăturilor, hârtiei și a combustibilului, se pare că ar avea proprietăți mult mai subtile și uimitoare: ea poate curăța solul de contaminanți radioactivi și metalele grele (în special cesiu și cadmiu), redând astfel fertilitatea acestuia.

Tehnologia de decontaminare a solului cu ajutorul cânepii este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de fitoremediere (remediere cu ajutorul plantelor). Practic, rădăcinile cânepii pătrund adânc în solul contaminat absorbind substanțele chimice dăunătoare, pe care le depozitează în frunze şi tulpini. Ulterior recoltării, cânepa respectivă va fi utilizată drept combustibil, ca și termoizolant în construcții, sau pentru producția hârtiei.

Cea mai faimoasă utilizare a cânepei este cea din cazul dezastrului produs de accidentul nuclear de la Cernobîl (Ucraina). Terenurile aferente acestor locații au fost cultivate pentru o lungă perioadă de timp cu suprafețe întinse de cânepă, în scopul decontaminării. Mai mult decât atât, cânepa este o plantă ușor de cultivat, rezistentă la secetă, cu creștere rapidă, suprimă buruienile, îmbunătățește structura solului și produce cantități mari de oxigen.

sursa: rxleaf.com

Land grabbing sau cum se fac cuceririle în zilele noastre

Disparitia albinelor, un dezastru pentru omenire

Cânepa românească nu este drog, este bogăție neexploatată

Acest articol este preluat de la trezirealarealitate.ro

Cânepa românească are un conţinut foarte scăzut în substanţă halucinogenă

Fără nici un sprijin din partea autorităților, cânepa a devenit o ”cenușăreasă” a agriculturii românești, pusă la zid, din ignoranță, din cauza asimilării plantei tehnice cu cânepa indiană, din care se obține cannabisul. O femeie originară din Sălaj luptă de mai mulți ani să le deschidă românilor ochii cu privire la potențialul extraordinar, neexploatat însă, pe care îl are cânepa românească.

Este vorba despre Leontina Prodan, un designer timișean care a înființat în gospodăria casei părintești din Gâlgău Almașului o cultură de cânepă. Cadrul oferit de bătrâna casă și de ograda cultivată cu cânepă va găzdui, în 6 august, prima ediție a ”Zilei Cânepei”, un eveniment care își propune să transmită mesajul: ”Cânepa românească nu este drog, este bogăție neexploatată”.

”Îl aștept la Gâlgău Almașului, la Ziua Cânepei, pe Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, pe specialiști din domeniu din Cluj. Va fi aici și Alina Varadi, cea care a construit la Cluj o casă terapeutică. Trupa Ad Hoc și-a anunțat, de asemenea, participarea. Vreau să-i invit și pe cei de la Poliție – Crimă Organizată, Direcția Agricolă, Prefectură, să înțeleagă cu toții că, după cum tot spun, cânepa românească nu este drog!”, spune Leontina Prodan.

Istoria declinului unei industrii

Până în 1989, România ocupa locul I în Europa la cultura inului şi a cânepei şi locul IV în lume. Se cultivau aproximativ 75.000 de hectare de in şi 49.000 de hectare de cânepă. În directă legătură cu aceste culturi, nu exista, practic, județ în care să nu existe cel puțin o topitorie de in și cânepă și măcar o fabrică integrată de fibre. Astăzi, toate acestea au dispărut, deși fibrele naturale sunt în trend. Le importăm, însă, de la alții.

Potrivit Leontinei Prodan, în această situație s-a ajuns și pentru că, imediat după Revoluție, statul român nu a susținut deloc cultura plantelor tehnice, cu atât mai puțin după intrarea în UE. Cânepa este ocolită și pentru că este asociată, din ignoranță, cu cânepa indiană, din care se obține hașișul.

Substanţa halucinogenă din cannabis indica, tetrahidrocannabinolul, este în proporţie cuprinsă între 5 şi 20 la sută. În cannabis textila, cea pe care o cultivăm noi, acest conţinut de substanţă halucinogenă ajunge la ce mult 0.01 – 0,02 la sută. Singurul efect pe care îl provoacă această cânepă românească este diareea! Toate spectacolele din presă pe această temă nu sunt altceva decât… spectacole”, spune ea.

Cânepa românească are zeci de întrebuințări

Chiar dacă este mai cunoscută întrebuințarea ei în obținerea fibrelor textile, cânepa are o mulțime de alte posibilități de valorificare. Frunzele sunt folosite în medicina naturistă, din semințe se face ulei care conţine acizi graşi omega 6 şi omega 3 în raportul 3:1, considerat esenţial pentru organism, iar partea lemnoasă a plantei, numită puzderie (popular „pozderii”), are o putere calorică de trei ori mai mare decât lemnul şi poate fi folosită în construcții și chiar şi în zootehnie (absoarbe mirosul de urină iar apoi, împreună cu gunoiul de grajd, formează compostul perfect pentru ciuperci).

Tu ce scuză ai ca să nu fii sănătos?

Trăim pe un pământ al făgăduinței, cu toate formele de relief, unde sorele este blând, iar apa vine din cer fără ca noi să facem ceva. Aici trăiesc cele mai sănătoase plante, fără a avea nevoie de tratamente speciale. Cu ele poate fi hrănită populația întregului continent și poate chiar mai bine de atât. Tu ce scuza ai pentru a te preface că trăiești în zona arctică sau în deșert?

De ce mănânci ceva conservat când ai mâncare proaspăta aproape tot timpul anului?

De ce mănânci fructe și legume aduse de la mii de km distanță, când tu ai la câțiva pași de tine cele mai bune surse de vitamine, minerale si enzime, fără pesticide, fungicide și fertilizatori?

De ce mănânci ceea ce alții produc în laborator, deoarece nu au sol fertile și nici climă favorabilă, când tu ai produse naturale, de la plante cu rădăcinile adânc înfipte în sol și frunzele întinse spre înaltul cerului și mângâiate de razele blânde ale soarelui?

De ce sacrifici animale și le mănânci precum eschimoșii tot timpul anului, iar perioada de post pentru tine reprezintă un chin, o suferință dulce alinată de produse artificiale? Aici ai și alte opțiuni!

De ce mănânci produse lactate de parcă ai fi pe înaltul munților, lipsit tot timpul anului de orice alta posibilitate?

De ce, de ce, de ce…???

Numai cine nu caută nu găsește o soluție. Scuze pot fi găsite ușor, însă scuzele nu te vor ajuta să realizezi ceea ce dorești. Nimic măreț nu se poate realiza fără sacrificii. În general, cei care le fac frecvent nu se vaită și nu se laudă cu asta. Invidioșii văd doar rezultatele.